Inexistentul judecator

        Este atat de uimitor, cel putin pentru mine, cum o persoana pe care o iubesti atat de mult te poate face, doar intr-o secunda sa o urasti..sau macar aproape sa o urasti.. Nu inteleg unele lucruri, stau si le gandesc si le filozofez atata..dar are vreun rost ? .. I don't think so..oricum asta e un mister pe care nu cred ca o sa-l pot rezolva vreodata. E una dintre intrebarile pe care mi le pun atunci cand vine timpul sa fi serios. Cum poate cineva sa-ti faca asta?Sa-ti schimbe sentimentele si satrile intr-o secunda.. Hmm, numai fraierii le-ar permite asta, ar zice unii. Dar eu nu cred ca e corect sa ti se spuna fraier pentru ca iubesti sau razi sau plangi sau dormi sau stai treaz sau mananci sau speli cainele sau orice altceva.
      De multe ori stau sa ma gandesc care sunt limitele intr-o relatie, intr-o prietenie...intr-o intelegere strict profesionala si tot asa mai departe. Cine stabileste regulile? In cazurile de fata,intr-un contract se stie de la inceput ce si cum si daca treaba nu merge cum scrie pe hartie e gata, se rupe contractu si e pa. Dar intr-o prietenie, o relatie..nu e nimic scris pe hartie si cu toate astea e mult mai important decat orice alt contract..e vorba de sentimenle puse in joc..E foarte aiurea,sincer. Nu exista o dreptate facuta, nu exista un judecator al sentimentelor..si din pacate daca pierzi aici, in jocul asta fara sfarsit..te doare mai tare decat daca ai pierde la loto.     
     Probabil ca asta e una dintre marile lucuri unde nu se poate rezolva nimic, asa e viata.. DAR NU E CORECT! NU E CORECT,va spun! M-am saturat sa nu "se faca dreptate"..si sa sufar/suferim.. sau sa-i ranim noi pe altii si sa scapam asa usor..