O sa incep sa scriu aici niste compuneri de la scoala :-@ ... pe care profa' le-a sugerat sa le postez pe blog /:) .. ciudat nu ? =))
Pacat ca imi aduc aminte de care dintre toate cele 938273743642543 de compuneri era vorba :)) ..deci voi scrie cam 4-5 :-?? ca sa fiu sigura ca am scris-o si pe aia care trebuia :)).
Sa incepem cu:
~Paradisul pierdut~
"Uneori,in viata se intampla sa apreciem mai mult sau mai putin unul dintre momentele prin care am trecut.Batranii se uita cu melancolie in trecut,cand erau tineri,in putere,cand si-au descoperit marea dragoste.Mamele tinerilor casatoriti , ofteaza cand vad ca copiii lor isi pararesc parintii si casa parinteasca,gandindu-se la clipele cand copiii lor,erau mici si nimeni si nimic nu-i puteau desparti.Poate e cam devreme sa vorbesc pentru ca inca nu am trecut prin toate etapele vietii.Cu toate astea,mi-e cel mai dor si cel mai drag de copilaria mea:o3.Acea perioada,acum pare atat de ireala,aproape ca nici n-am trecut prin minunata copilarie.Pare magica si are o insemnatate enorma pentru mine [bine, aici nu am scris ca lumea ceea ce vroiam sa zic,dar banuiesc ca sunteti apti sa pricepeti ce vroiam sa zic] chiar daca nu stiu exact de ce.Acum cand ma uit inapoi,imi aduc aminte de zilele mele de gradinita,de Craciunurile minunate-n familie ba chiar imi aduc foarte bine aminte de o scrisoare lasata sub bradul de Craciun ,care sunat cam asa "Draga Mos Craciun,iti multumesc ca existi [asa stiam pe vremea aia si faptul ca STIAM CA EXISTA ma bucura :-j acum e sec] si Tie Doamne Iti multumesc ca l-ai creat pe Mos Craciun.." ...ceva de gen.Nu mai imi aduc aminte exact cuvintele dar mesajul este important.Pana si desenele de pe atunci erau sacre :)).Acum la TV nu mai dau decat tampenii cu bakugani si Jhonas Broteres :-@ or what ever :|..Trist!...Ce desene faine aveam noi pe Jetix sau FoxKids , dadeau : Copii de la 402, Familia Punch, Familia Adams , Viata cu Louie;x..asteptam toata ziua cu sufletu' la gura episoadele.Erau geniale^^!!!
Dar acum..asta e :-< perioada aceea a trecut, eu ma intorc in prezent , la procesul de maturizare pe care toti cei de varsta mea l-au trecut/il trec/si il vor trece.Singurul lucru pastrat viu sunt jucariile de pe atunci care, ca si amintirile, nu mor niciodata!(cel putin pentru mine:">).Am pastrat cateva din jucariile mele preferate si au un loc de onoare in camera mea.Sa nu mai spun ca "salivez" la reclamele cu jucarii =)).Sau cum ma pierd cu gandul cand intru intr-un magazin de jucari.De curand (am si scris o comp despre asta) am visat ca am picat intr-o camera imensa plina numai cu jucarii.
Eu inca ma consider si ma voi considera un copil indiferent ca voi avea 20 de ani,40, sau 80.Pentru mine copilaria este singurul paradis pierdut odata cu trecerea spre maturitate asa cum a marturisit si Valeriu Butulescu"
Binee asta a fost una dintre maretele mele compuneri :)) ^:)^
Next va fi maine :-?? cred.
Salut, pana atunci :*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu