Moving out

 

   In ultimul timp a devenit un obicei ca la mine in casa sa se discute diferite ipoteze si diferite "planuri" ca sa zic asa. Ai mei pur si simplu nu stiu nimic altceva decat: mutare,schimbare; chestii de genul. Nu ma pot plange ca nu mi-ar surade ideile lor dar, totusi simt cum, mutarea de care ei vorbesc e prea dintr-o data. Adica ganditi-va la urmatorul lucru: toata viata ta ai trait intr-un mediu neschimbat, o stii pe tanti cu flori de la coltul blocului inca de cand te-ai nascut, colegii de gradinita (raspanditi si ei prin alte clase,alte scoli) de care mai dai din cand in cand,vecinii de bloc pe care, sa fim sinceri, nici acum nu ai apucat sa-i cunosti pe toti.. .Sa nu mai zic de prietenii tai,cea mai buna si vie dovada a existentei tale intr-un anumit loc sunt relatiile intre tine si restul,nu? Doar nu-mi spune ca poti lega o prietenie cu un tip/o tipa intr-un an si apoi totul sa fie lapte si miere ca si cu prietenul/prietena pe care il/o sti de-o viata?! Ei, vedeti, asta e o dovada destul de importanta..
   Hai sa scoate pentru un minut ecuatia cu prietenii si sa vedem mai departe ce ai putea sa lasi in urma. In orasul tau unde locuiesti de atata timp stii toate locurile.Stii unde sa mergi, unde sa NU mergi.. stii ca cea mai buna pizza e la... si cea mai ieftina bere e la... stii ca in serile de vineri localul X are cele mai faine partyuri,stii ca grupul din coltul strazii mereu are ceva de pus la cale...stii foarte multe lucruri. E teritoriul tau e si normal.De ce nu ai stii toate lucurile astea?
   Ca sa nu mai zic de amintirile pe care ti le-ai facut aici, de toate felurile,ca doar esti om, mai si plangi,mai si razi.Totul se leaga de zona asta.
    De multe ori stau si ma intreb daca e bine ca plec,daca merita plecarea si daca m-as intoarce dupa un timp destul de lung cum ar reactiona prietenii pe care, intr-un fel, i-am abadonat. Gandul cu abandonarea poate e prea mult. Zic "abandonare" de parca-i las intr-o padure cu un urs langa ei. Oricum, nu mi-e usor sa plec. Si totusi, mai degraba parca m-as abandona pe mine. De ce? Pai, pentru ca eu ma pun intr-un loc pustiu din momentul in care plec, eu voi cea care va  trebui sa descopere oamenii, locurile din noul meu oras,noua mea locatie. Va trebui cumva sa ma pun la curent cu tot ce misca acolo pentru ca viata mea sociala (cel putin sociala) sa "supravietuiasca". Am sa fiu nevoita sa-mi caut oamenii ( de ce le spun AI MEI? pentru ca asa ii voi considera:  din clipa in care vom fi prieteni,vor fi de-ai mei, vom fi pe aceleasi lungimi de unda..si ne vom intelege, asta sunt prietenii , right?) sa stiu unde e pizza cea mai buna si toate celelalte lucruri.
   Cu toate aglomerarile astea de ganduri, planuri, schite si ipoteze.. Incep sa-mi vad "fosta" viata cum dispare. E luata de vant incetul cu incetul..E ca o umbra din ce in ce mai putin densa pana cand dispare. Ma simt putin vinovata ca las totul aici, dar totodata imi vad viitoare viata, "noul inceput magnific" de care vorbesc ai mei. E ca o cladire..vad ca se construiesc temeliile..si incepe sa ia o forma... E putin amuzant,mai lipseste un portal si suntem intr-un film SF.
   Oricum ceea ce "am cladit" aici nimeni nu va schimba, nici timpul. In fond aici mi-e spiritul si aici va fi mereu.

Inexistentul judecator

        Este atat de uimitor, cel putin pentru mine, cum o persoana pe care o iubesti atat de mult te poate face, doar intr-o secunda sa o urasti..sau macar aproape sa o urasti.. Nu inteleg unele lucruri, stau si le gandesc si le filozofez atata..dar are vreun rost ? .. I don't think so..oricum asta e un mister pe care nu cred ca o sa-l pot rezolva vreodata. E una dintre intrebarile pe care mi le pun atunci cand vine timpul sa fi serios. Cum poate cineva sa-ti faca asta?Sa-ti schimbe sentimentele si satrile intr-o secunda.. Hmm, numai fraierii le-ar permite asta, ar zice unii. Dar eu nu cred ca e corect sa ti se spuna fraier pentru ca iubesti sau razi sau plangi sau dormi sau stai treaz sau mananci sau speli cainele sau orice altceva.
      De multe ori stau sa ma gandesc care sunt limitele intr-o relatie, intr-o prietenie...intr-o intelegere strict profesionala si tot asa mai departe. Cine stabileste regulile? In cazurile de fata,intr-un contract se stie de la inceput ce si cum si daca treaba nu merge cum scrie pe hartie e gata, se rupe contractu si e pa. Dar intr-o prietenie, o relatie..nu e nimic scris pe hartie si cu toate astea e mult mai important decat orice alt contract..e vorba de sentimenle puse in joc..E foarte aiurea,sincer. Nu exista o dreptate facuta, nu exista un judecator al sentimentelor..si din pacate daca pierzi aici, in jocul asta fara sfarsit..te doare mai tare decat daca ai pierde la loto.     
     Probabil ca asta e una dintre marile lucuri unde nu se poate rezolva nimic, asa e viata.. DAR NU E CORECT! NU E CORECT,va spun! M-am saturat sa nu "se faca dreptate"..si sa sufar/suferim.. sau sa-i ranim noi pe altii si sa scapam asa usor.. 

Brace yourself, summer is here!

 Mmmmm, acum că pot profita de puținul timp liber pe care-l am, o să vă dezvălui lucrul care, cel puțin pe mine mă stresează la maxim zilele astea (defapt sunt 2-3 chestii nu doar una).
  Prima dintre ele ar fi VACANȚA! Nenorocita asta nu mai vine odata...nu știu cum a trecut anul, parcă ieri eram pentru prima dată sus pe deal ca-ncepea școala. Peste 2 saptămâni se termina, it is over for good baby! Cu toate astea,jur că nu mai trec odata zilele până sa-nceapă vacanţa...

  Anyway, a doua mea problemă este, bineînţeles tot legata de şcoala.. Sinceră să fiu, m-am săturat să mă tot plâng dar mi se pare atat de absurd ceea ce se întamplă acolo.. Frate, teste peste test, referate (care trebe făcute perfect!)...tot felu de aşteptări din partea profesorilor..Nu pot să-i înţeleg, de ce n-o lasă mai moale măcar astea ultime 2 săptamâni..parcă e ceva legat de viaţă şi de moarte.. Răi şi urâţi oameni, exista bineînteles şi cateva exceptii..dar majoritatea e aia care "pute".
   Totuşi,nu cred ca e atât de corect din partea mea să mă tot plâng..cu ultimele mele resurse de răbdare încerc să fac faţă unei probleme aparent destul de gravă pentru toţi cei de vârsta mea. Speranţa e aia care moare ultima, nu?Mda, aşa se spune, eu încă o mai am pe a mea,destul de ruginită si prâfuită dar mă mai ţine cât de cât.
   Haideţi c-o scoatem noi la capăt, keep calm and wait for the school to end! O zi faină vă doresc!

I se spune "ludic" eu ii zic "nepredat"

Mda, multumiti-i profei de romana si starii mele de spirit pentru ceea ce urmeaza sa cititi pentru ca am avut ocazia sa creez asta. Nu stiu ce sa zic, poate ca-s prea seaca si nentelasa de nimeni in clipa asta da' poate unii ma intelegiti mai bine ca restu, veti vedea voi pe parcurs. Sper sa va placa aceasta scurta postare si simtiti-va liberi sa criticati, spuneti pareri etc:D. ENJOY !
                   

"Cu tine am inceput sa cred,

Sa cred ceva ce nu credeam posibil

Nu e iubire, nu e nici ura, nu e nici macar nimic.

E ceva ce simti atunci cand esti iubit.

Probabil ca-nceputurile au fost mai bune

Desi se spune ca sunt grele

Poti sa sti ca mai grele sunt clipele,

Clipele cand te simt departe de sentimentele mele.

A fost frumos, ce pot sa spun?

Probabil ca m-ai iubit pentru ceea ce sunt.

Cu atat mai mult ai fost prima iubire

Care dupa cum se spune, lasa adinc urme.

Dar nu mi-e frica, nicidecum!

Am fost.Am trecut.Stiu, exista si un alt drum.

Mai greu va fi cand nu vei fi

Cat o sa sufar si o sa-ndur tu nu vei sti

Si totusi nu regret, asa a fost sa fie.

Ne-am iubit destul,ca 2 flori intr-o campie.

Pline de soare si de parfum,

Al tau zambet senin nu am sa-l uit.

Poate ne vom revedea-ntr-o zi

Sper ca nu ma vei uita.

Am fost ceva.Ai fost ceva.

In suflet am sa port mereu iubirea ta." 

New places,new hopes!

            Se pare ca , de ieri de cand am postat ultima data, lucurile s-au schimbat brusc! :))
  Ciudat,nu? :-? ..mdaaa poate o fi karma  ^:)^  sau pur si simplu o coincidenta,dar tin sa va anunt ca senzatia aia naspa a disparut,fiind inlocuita de una foarte bunaaaaaa :D!
     Bun, acuma ca ne-am inceput dimineata in forta,cu voie buna, vreau sa va zic cate ceva despre cainele meu,Hara. Draga de ea, face 2 ani in 3 martie:o3 e rasa shar-pei. Am multe cuvinte de lauda pentru ea.E desteapta,frumoasa,grasuta, e ce trebe!:)) Si da, e grasuta tocmai de aia mereu ii zic pe un ton de dragalasenie: purcica!>:D< E un caine extraordinar, e primul meu animal :-? probabil de aia mi se pare atat de extraordinar. O studiez din cap pana-n picioare, si niciodata nu m-am plictisit sa ma uit la ea cum sta, si cersteste, atunci cand noi mancam. Sau cum stau in pat, si rontai ceva uitandu-ma la TV si ea vine si isi pune botul pe pat si incepe sa grohaie:)).
      Am avut momente cand , veneam de afara, plansa sau cu lacrimi in ochi.. nu aveam chef de nimic si singura care ma intampina la usa era ea,Haruta!:o3 Venea si sarea pe mine, imi dadea cateva limbi :)) , dadea din coada ca o cretina..dar , va spun sincer, ma facea sa rad si sa ma simt mult mai bine. E uimitor cum un catel te poate face sa te simti de 10009939427493 milion dollars. M-a facut sa rad, sa zambesc..in cele mai grele clipe, "ciudat e doar un catel :-?"  (ar spune unii).. nu doamnelor si domnilor, nu e doar un catel.
    Asa ca, daca cumva nu aveti un catel acasa.. faceti bine si luati-va unul! O sa va iubeasca si o sa va fie devotat pana la moarte, si plus de asta nimic nu se compara cu trairile si amintirile cu acest simplu si simpatic animal!
                Multumesc,Hara, te iubesc! :)

Rehab.

 .... Pentru ca a trecut .. destul de mult timp de cand n-am mai scris ceva o sa imi fie greu sa ma deschid iarasi voua:)),dar no problem.
     Acum pot da vina pe faptul ca am foarte mult de invatat sau sunt ocupata sa ma cert cu alti anumiti oameni sau sa LENEVESC!... Multe s-au schimbat de cand n-am mai dat pe aici, foarte multe.
     Acum 3 zile s-a implinit un an de cand am postat o mica marturisire on-line..Era de Sf. Valentin si va spuneam cum i don't give a damn pe ziua aia si cum incercam sa-l ajut pe un prieten care vroia sa-i cumpere cadou prietenei lui. Idee e ca mi-e tare dor de postarile mele cand chiar ziceam ce am pe suflet..era ceva nou..era altceva. ...  Acum ceva timp, cand ma simteam putin trista sau fericita repede  tastam ceva si postam si eram apreciata. Acum,insa, nu mai am nici o stare. TOTUL  E SEC si m-am plictisit. Nu mai am dorinte,sperante.. poate niste planuri pe un weekend sau 2.. dar in rest e tot aia. Singura chestie care imi mai pulseaza starea este atunci cand exisita niste neintelegeri cu prietenii mei. Deci da, avem o problema. Sper sa imi reies din starea asta cat mai rapid pentru ca daca nu o sa innebunesc. Mi-e dor de SAGUNA <3.. Si-n rest numa bine...  Asta e pentru moment.

               Salut  ! 

Cutite,sabii si carute!

         
         Mafia de pe dealuri.
             


               Nu era destul ca a venit toamna..un anotimp destul de trist daca stai sa te gandesti,dar cu o varitate larga de culori calde care cat de cat pare ca-ti inveselesc un pic ziua... Apoi inca o chestie tipica toamnei==>SCOALA!
            Super!Scoala este unul dintre semnele specifice ale toamnei..pana si aerul vrea sa-mi aminteasca ca mai sunt exact 10 zile de vacanta:(.It is sad, isn't it? Yes,it is!
             Daca nu era destul ca incepe scoala,indiferent care scoala,care clasa,care liceu,la noi e teroare!Dupa cum bine stiti sediul bossilor (Colegiul National Decebal) este in renovare, iar elevii nu au unde sa mearga sa invete (de parca ar invata cineva,sa fim seriosi!)... asa ca dragul de director (ambii sau unul dintre ei=)) ) s-a hotarat ca ar fi foarte bine daca ne-am muta cururile de decebalisti macar pentru cateva luni sus pe deal (unde le vezi la niggeri sabiile cum sar:>:>). Si daca nu cateva luni..macar asa un an..ca oricum organe interne avem,telefoane smechere avem,fetele **** au ... deci :-? e perfect!Probabil ca s-au gandit strategic cand au ales cladirea aia ... In scoala sunt aproapre 1000 de elevi de liceu (mai exact  730) daca ne muta acolo pana la sfarsitul anului scolor vor avea cu 300 mai putin ... (disparuti,ucisi pentru caiete ca sa aiba ce-si pune pe foc,pentru organe .. parca vad "Calugarii din Rempes partea a2a" ... scarry movie... si alte chestii.)
              Sa privim si partea buna a lucrurilor..ganditi-va la bietii parinti care de-a lungul sezoanelor au mers cu voi la Milano,Paris,Londra and co. ca sa va imbrace in Gucci,Armani,D&G,Luis Vuitton... si au cheltuit o avere pe hainele voastre fabuloase de decebalisti consacrati ce sunteti(suntem)!DAR!,cu noile mutari,iarna nu mai trebe sa va duceti pana in Alpi ca sa aveti o vacanta minunata de sarbatori...ce-ti trebe tie Mont Blanc, cand ai Dealu' Chimiei,nu? Pai din noiembrie/decembrie cand se deschide sezonu' mergem direct cu skiurile,sania,si snowboard-urile la scoala.O sa ne distram..poate pana se pune prima zapada facem si un telescaun ceva.
             Am inteles ca au si evacuat cativa oameni din fostul liceu de chimie ca sa avem noi loc.Imaginati-va cat de importanti trebe sa fim ca sa evacueze niste oameni amarati..de fapt, imaginati-va cat de aiurea s-au simtit oamenii aia cand au aflat ca: "Hei!Vezi ca vin aia aici..nu e loc de tine.out!out!" .. Sad AGAIN!
            Sincer nu vad nimic bun in toata chestia asta...drum lung avem,transportu' macar daca ni-l asigura scoala..NICI ATAT!,suntem intr-un loc inconjurat de toate ciorile (gansta' de romania/micro 15)  si niggeri posibili..tiganie,manele pe sistem...crime,violuri,furturi, tot ce vrei.Exista, totusi, o singura regula in tot acest balamuc si aceea: NU TE LUA IN GURA CU NIMENI! Serios, am trait si eu pe pielea mea,am vazut si la altii si atata-ti mai trebe sa vina cu sabia sa-ti taie "familia"...mai bine taci daca cumva e un scenariu de groaza cu ciori.
          In concluzie, dragi decebalisti - om trai si om vedea!..ce nu te omoara, te face mai puternic (daca e sa ne luam dupa vorba asta o sa iesim gata pregatiti de al 3lea razboi mondial)..
                      Pana la postarea viitoare, nu uita sa lasi un coment cu parerea ta:*Multumesc!